loading...

Doi betivani pe drum, incep sa se certe…..

loading...

Doi betivani pe drum, incep sa se certe. Primul zice ca sunt
doua luni pe cer, iar al doilea isi baga mana`n foc ca sunt trei.

Din sens opus se apropie un alt betivan.

-Ba, cate luni sunt pe cer, doua sau trei?

-Dupa ce-si invarti capu` ca girofaru`, al treilea betivan intreaba:

-De pe care rand?

loading...

„Urma să mă căsătoresc cu Alin și a venit și momentul să merg să o cunosc pe mama lui. Am luat un buchet de flori și am bătut la ușă, împreună cu viitorul meu soț. Ne-a deschis o femeie de cincizeci și ceva de ani, m-am uitat la ea atent și din acea clipă viața mea avea să se schimbe complet.” Doar să vedeți cine era, de fapt, soacra tinerei și ce-a descoperit pe parcurs despre femeie

loading...

Am auzit atatea vorbe rele despre soacre, mai ales cele de baieti, incat eram speriata rau cand a trebuit sa dau nas in nas cu mama viitorului meu sot. Și asta pentru ca, pana la insuratoare, o mama isi creste fiul, il ingrijeste si e obisnuita sa primeasca intreaga lui afectiune si aten-tie, apoi, deodata, viata ei, dedicata baiatului, isi pierde sensul, din pricina unei intruse. Apare iubita fiului ei, care-l acapareaza cu totul, are pretentii asupra lui, fara niciun drept. De aici, lupta pentru posesiune. Nora iese adesea invinsa din razboiul asta, fie pentru ca e mai tanara si lipsita de experienta, fie pentru ca sotul ei e nevoit sa-i ia partea maica-sii.

Oare pe mine ce fel de razboi ma astepta? si cum aveam sa-i fac fata?
— Nu te speria, nu te mananca, a ras Alin, cand mi-a vazut privirea. Mama e tare de treaba, o sa te placa.

Dar nu asa spera toti barbatii, ca nora si soacra sa se inteleaga? Ce putea sa-mi spuna Alin? Ca voi cunoaste o scorpie care ma va infuleca, rautacioasa, cu fulgi cu tot? Asa ca nu m-au linistit cuvintele lui. M-am inarmat insa cu rabdare si, la ora stabilita, cu un buchet de flori in mana, eram la usa viitoarei soacre, impreuna cu viitorul meu sot. Mi se parea ca sunt foarte caraghioasa si falsa cu florile alea in mana, destinate unei femei. Asa se cuvenea, insa. Daca as fi venit cu mana goala, ar fi crezut ca sunt prost-crescuta, poate chiar ca o sfidez.
Ne-a deschis o femeie la vreo cincizeci si ceva de ani, distinsa, zambitoare.

— Buna seara… am baiguit, fastacita.
— Bine-ati venit! ne-a urat ea, desi pe fiu-sau il vazuse chiar de dimineata. Tu trebuie sa fii Adina, mi-a zis, cu o voce calda. Abia asteptam sa te cunosc, sa stii, caci am auzit foarte multe despre tine. Ooo, multumesc pentru flori, sunt tare frumoase!
Parea prea amabila, de aceea mi s-a parut ca e falsa, ca ma asteapta la cotitura, ca sa-mi dea in cap. Dar m-am temut degeaba, caci nu s-a intamplat nimic. Nici nu m-a iscodit, nici nu mi-a aruncat priviri furise, cercetatoare, nici nu mi-a facut vreo remarca intepatoare. Era chiar suspect comportamentul ei.
— Ei, cum ti se pare mama? m-a intrebat Alin, cand m-a condus spre acasa.
— E draguta, simpatica, asa cum mi-ai povestit…
I-am ascuns insa faptul ca imi paruse, in primele momente mai ales, ciudat de amabila fata de mine. Prea parea sa ma placa asa, de la inceput, prea parea sa se bucure de prietenia mea cu fiul sau. Nu se putea, trebuia sa fie ceva putred la mijloc. Cat de curand, avea sa ma loveasca pe la spate, eram sigura. Dar lucrul asta nu s-a intamplat, in niciuna dintre vizitele care au urmat. Dimpotriva, a doua zi, Alin mi-a zis:
— Mama e incantata de tine, sa stii! Te place tare mult. Ce i-ai facut, vrajitoare mica?
Il priveam cu neincredere, noroc ca nu se uita la mine in acele momente, ar fi vazut ca-i pun cuvintele la indoiala. A trecut astfel cam o jumatate de an, iar noi planuiam sa ne casatorim dupa ce terminam facultatea, adica dupa doi ani.
Dar a intervenit ceva care a grabit evenimentul, si anume am ramas insarcinata. Desi discutaseram de multe ori despre o asemenea eventualitate si hotaraseram sa nu pastrez copilul pana nu vom fi la casa noastra, cand s-a intamplat, m-a apucat teama ca, daca avortez, n-o sa mai pot avea niciodata copii.
— As vrea sa-l pastrez, i-am zis lui Alin.
— Da? Chiar? a sarit el in sus de bucurie. Nici nu stii ce fericit sunt, e exact ceea ce doream si eu, dar nu indrazneam sa insist! La urma urmei, tu esti cea care duci sarcina, tu nasti, tie-ti va fi mai greu, chiar daca te voi ajuta si eu… Ce-ar fi sa ne casatorim acum?
— Bine, dar ce-o sa zica mama ta?
A fost primul lucru la care m-am gandit. Ma asteptam sa ne certe, sa spuna ca ne-am inchis viata, ca, in loc sa ne vedem de viitor, sa ne terminam studiile, ne-am apucat sa facem copii. si, mai ales, ma asteptam sa ne avertizeze sa nu contam cumva pe ea ca sa ne ajute la cresterea copilului. Am anuntat-o cu mare delicatete. De fapt, nu eu, ci Alin a deschis discutia. Cand a auzit, s-a ridicat de pe scaun – eram la masa – si m-a imbratisat. Stateam teapana, ca o statuie, fiindca nu ma asteptasem la o asemenea reactie.
— Doamne, cat ma bucur! O sa va ajut si eu, nu va faceti griji! Abia astept sa-mi plimb nepotelul sau nepotica in parc! Sa fie intr-un ceas bun!
Nimic din amenintarile sau reprosurile asteptate. Se bucura sincer, din toata inima. Nu ca mama, care, cand a auzit vestea, a inceput brusc sa se framante:
— Ce-ai sa te faci acum? Ca n-o sa te pot ajuta deloc, nu-mi pot lasa serviciul fiindca tu n-ai fost atenta!
— Fii linistita, mama, n-am sa-ti cer nimic… i-am raspuns, cu un nod in gat.
Ma durea faptul ca propria mama se purta astfel cu mine, chiar in ziua in care viitoarea mea soacra plansese de bucurie ca va avea un nepot. Ne-am casatorit, asadar, si m-am mutat in casa cu Alin si mama lui. Nu e mare apartamentul, are trei camere: intr-una, locuim noi si baietelul nostru, Mihai; in cealalta, soacra mea. Iar in mica sufragerie, ne intalnim cu totii seara, dupa ce adoarme copilul, si povestim ce-am facut peste zi.
Mama-soacra e vaduva, tatal lui Alin s-a stins cand el avea opt ani si, de atunci, l-a crescut singura. De aceea ma temeam ca n-o sa ma inghita. Dar soacra-mea se poarta minunat, de sase ani, de cand m-am maritat. Niciodata nu mi-a facut vreo observatie sau vreun repros. Cand le auzeam pe colegele mele de serviciu plangandu-se de viata grea pe care o au in casa cu soacrele lor, ma felicitam in gand ca am avut parte de asa soacra. Dar nu indrazneam sa deschid gura si s-o laud pe Geta (asa mi-a cerut sa-i zic), ca sa nu creada ca vreau sa le contrazic cu orice pret.
— Asa-i ca si a ta e o scorpie? m-a intrebat una dintre ele, indemnandu-ma sa-mi vars si eu oful.
— Nu, e o femeie cu sufletul bun…
— Da, da, asta sa i-o spui lu’ mutu’! a zis ea enervata, apoi mi-a intors spatele, caci discutia n-o mai interesa, daca n-avea motiv sa ma compatimeasca.
N-am vrut s-o amarasc de-a dreptul, spunandu-i ca Geta e buna ca painea calda. Asta e adevarul. Face aproape toata treaba din casa, ne calca lucrurile, le spala, gateste, il ia pe Mihai de la gradinita si-l duce in parc. Iar cand eu si Alin incercam sa fim cu ceva utili in gospodarie, ne trimite in oras, aproape ca ne da pe usa afara:
— Daca acum nu iesiti si nu va distrati, cand s-o faceti? Hai, carati-va la un film sau unde vreti voi si, pana diseara tarziu, sa nu va prind acasa, ca ma incurcati!
Sau imi mai zice, cand vede ca nu ma indur sa-mi cumpar ceva care-mi place, de teama ca nu ne ajung banii pentru casa:
— Adina, cumpara-ti fusta aia la care am vazut ca trageai cu ochiul, ca, daca stai sa socotesti, niciodata n-or sa-ti ajunga banii… si nu le mai cumpara atatea baietilor, mai gandeste-te si la tine!
Ei, care soacra mai zice asa ceva? Care soacra isi pune fiul la munca? intr-o zi, am ajuns mai devreme acasa. Ma dezbracam in hol, cand am auzit-o pe Geta:
— Mama, mai pune si tu mana, ajut-o pe Adina, fa si tu o piata, ceva! stiu ca esti foarte ocupat, dar nici ea nu e altfel…
— Vrei sa zici ca n-o ajut? a sarit Alin.
— Vreau sa zic ca ai putea s-o ajuti si mai mult, ca esti barbatul ei si asa e frumos!
Ce mai, m-a dat gata! si jur ca nu m-am dat cu binisorul pe langa ea ca s-o atrag de partea mea. Daca se intampla ca eu si Alin sa ne mai ciondanim, sare imediat in apararea mea.
— Da’ capos esti, Alin! De parca doar parerile tale conteaza pe lumea asta!
Vedeti? Asa e soacra mea. Pana si mama ma invidiaza pentru norocul asta. Cred si eu, simte ca a pierdut teren in inima mea. Mai nou, incearca si ea sa ne ajute cat de cat si-mi pare bine. Dar cel mai mult m-au uns pe suflet vorbele pe care mi le-a zis aseara, la telefon.
— Barbati buni se mai intalnesc pe Pamant, totul e sa-i cauti cu rabdare, dar soacre bune… foarte rar!

Sursa

loading...

Se întâlnea cu trei femei. Nu știa pe care să o ia de nevastă, așa că le-a supus la un test. A dat fiecărei femei câte 5000 lei pentru a vedea ce vor face cu banii. Apoi…

loading...

Un bărbat căuta să se însoare, așa că a început să se întâlnească cu mai multe femei.

Cu trei dintre ele a continuat să se vadă o perioadă mai mare de timp. Voia să se însoare, dar nu știa cu care. Toate erau frumoase, toate erau deștepte. S-a decis să le supună la un test. A dat fiecărei femei câte 5000 lei pentru a vedea ce vor face cu banii.

Prima femeie ia cei 5000 de lei și merge la salon. Își aranjează părul și unghiile, se machiază și apoi merge și își cumpără câteva rochii și ținute sexy. Se întoarce la bărbatul care i-a dat banii și îi spune că a cheltuit toți banii pentru a fi frumoasă, pentru el. Bărbatul este impresionat.

A doua femeie alege să meargă la cumpărături pentru bărbat. Îi cumpără cele mai nou telefon, cel mai avansat laptop și câteva haine scumpe. Se întoarce la bărbat și îi spune că a cheltuit banii pentru el, pentru că îl iubeește. Bărbatul este iar impresionat.

A treia femeie investește toți banii la bursă. Câștigă mulți bani. Îi dă bărbatului înapoi cei 5000 de lei și pune banii rămași într-un cont comun. Îi spune că baniisunt pentru viitorul lor. Bineînțeles că bărbatul a fost impresionat.

Bărbatul a stat și s-a gândit. Oare pe cine să aleagă? Până la urmă s-a căsătorit cu femeia care avea sânii cei mai mari.

Sursa

loading...

A uimit o întreagă țară! Ce a făcut mireasa asta chiar în ziua nunții sale

loading...

Această femeie din Reșița a făcut un gest care a emoționat o întreagă țară. Tânăra a luat decizia ca nunta ei să aibă un moment special. Acest eveniment este un moment extrem de emoționant din viața fiecărei femei, de aceea orice mireasă își dorește să aibă alături pe cei mai dragi oameni din viața ei.

În ziua nunții, tânăra mireasă din Reșița l-a avut alături doar pe tatăl ei, căci mama murise și nu a mai apucat să-și vadă fiica căsătorita.

Dar fata ei a făcut ceva cu totul și cu totul impresionanat. Ea a mers la cimitir, îmbrăcată în rochia de mireasă, înainte de nuntă, cu flori pentru mama ei care se stinsese din viață în urmă cu puțin timp… La mormânt, tânăra a vorbit cu mama ei și i-a cerut binecuvântarea.

Fotografia cu mireasa la mormântul mamei a fost postată pe Facebook cu mesajul: “Am rămas fără cuvinte. Dureros, dar îi doresc din suflet să fie puternică. Crezi că poate fi această fotografie o lecție de viață pentru ceilalți? Distribuie mai departe!” În doar trei zile, fotografia cu mireasa care își vizitează mama la cimitir a fost distribuită de aproape 5000 de ori, iar zeci de internauți au felicitat-o pe tânără.

Sursa

loading...

Îşi trăia ultimele secunde de viaţă. Brusc, copilul a deschis ochii, a mişcat buzele şi i-a spus…

loading...

Pe 7 februarie, Ruth Scully, din Maryland, şi-a luat adio pentru totdeauna de la fiul său. Nolan se lupta cu o formă rară de cancer.Avea doar 4 ani când a murit. În ciuda vârstei fragede, băieţelul a dat dovadă de maturitate şi de un curaj extrem.

Timp de doi ani, din cei patru de viaţă, Nolan a făcut tot ce i-a stat în putinţă ca să învingă boala înfiorătoare… Încercând să lupte cu boala şi cu tragedia, mama băieţelului, fiind conştientă că urma să-l piardă, i-a făcut o pagină pe Facebook dedicată, pe care aceasta posta, zi de zi, imagini şi informaţii legate de fiul său. Îşi dorea ca, în acest fel, să ajute şi alţi părinţi care treceau prin ceva asemănător…

Într-una dintre postari, Ruth îşi aminteşte cum s-a defăşurat ziua în care cei doi, mama şi fiul, şi-au dat seama că drumul lor împreună se apropia de sfârşit…

„Când l-am dus pe Nolan la spital pentru ultima dată, ştiam că ceva este în neregulă, altceva decât bacteriile care i-au cuprins trupul firav… Pur şi simplu ştiam, simţeam asta. În plus, şi fiul meu părea alt om… Se schimbase… Ştia…”, scrie Ruth.

Pe 1 februarie, aceasta a chemat medicii şi i-a întrebat ce se întâmpla cu fiul său. „Când doamna doctor oncolog a început să vorbească, am văzut cum i se umplu ochii de lacrimi. A fost tot timpul sinceră cu noi. În ultima vreme, însă, analizele lui Nolan au arătat că fiul meu avea mai multe tumori noi, care se dezvoltau alarmant de repede şi care, la doar 4 săptămâni de la intervenţia chirurgicală pe cord deschis pe care o suferise, îi agravau boala… Cancerul se răspândea în tot corpul, ca un incendiu sălbatic… Niciun medicament nu reuşea să-l oprească…”, a mai povestit aceasta.

Medicii nu-i mai puteau salva viaţa şi deveniseră conştienţi de asta.

Deşi i-a fost imposibil să treacă peste gândurile negre şi să-şi ascundă durerea, Ruth a început să vorbească deschis cu băieţelul.

„Îmi aduc aminte că Nolan stătea în scaunul meu roşu. Devenise şi locul lui preferat. Se uita cuminte pe YouTube… La un moment dar, mi-am apropiat fruntea de a lui şi am purtat următoarea conversaţie:

loading...

‘Eu: Dragul meu, te doare, nu-i aşa? Te doare când respiri…
Nolan: Da, mă doare…
Eu: Te doare rău?
Nolan (uitându-se în jos, spre piept): Da…
Eu: Pui mic, mă scoate din sărite cancerul ăsta… Ştii ce? Nu trebuie să te mai lupţi cu el…
Nolan (brusc, se luminează la faţă): Nu mai trebuie să lupt? Dar o să lupt pentru tine, mami…
Eu: Nu, puiule! Asta ai făcut tu până acum? Te-ai luptat cu el pentru mama?
Nolan: Da!
Eu: Nolan, ce treabă are mami?
Nolan (zâmbind larg): Să mă apere!
Eu: Dragul meu, nu mai pot să fac asta aici… Nu mai pot să te apăr decât dacă ajungi în Rai! (Simţeam cu inima bate să-mi iasă din piept…)
Nolan: Atunci o să mă duc în Rai şi o să mă joc cuminte până o să ajungi şi tu… Vii şi tu, da?
Eu: Bineînţeles! Doar nu crezi că poţi să scapi de mămica ta atât de uşor!…
Nolan: Mulţumesc, mami! Atunci mă duc să mă joc!

În zilele ce-au urmat, Nolan a dormit mai tot timpul”, a continuat aceasta.

Apoi, Ruth a trebuit să mai treacă printr-un şoc: trebuia să declare, în scris, că nu mai doreşte ca fiul său să fie ţinut în viaţă de aparate.

„Şi acum îmi aduc aminte cum stăteam în uşa salonului, cu pantofiorii lui în mână… Cumva, îmi era teamă să le dau drumul… Am decis să-l duc acasă în seara aceea. Era ultima şi doream să mai stea o zi cu mine. Acasă… Când s-a trezit, şi-a pus căpşorul pe mâna mea şi mi-a şoptit: ‘Mami, nu-i nimic, hai să stăm aici…’ Copilul meu de doar 4 anişori făcea tot ce putea ca să mă facă să uit suferinţa… Am petrecut ultimele ore împreună jucându-ne, uitându-ne când la televizor, când pe YouTube şi zâmbind ori de câte ori puteam… Cu o oră înainte să-şi dea ultima suflare, mi-a spus cum vrea să fie înmormântat… Mi-a spus chiar şi cum vrea să ne îmbrăcăm la înmormântarea lui… cum vrea să ne amintim de el… Fireşte, ca poliţist!”, a continuat Ruth.

Era 9 seara când Ruth a avut ultima discuţie cu fiul său…

„Ţin minte că l-am întrebat dacă pot să mă duc să fac şi eu un duş. Nu aveam voie să-l părăsesc, trebuia să mă atingă tot timpul. Eram de nedespărţit! Mi-a spus: ‘Bine, mami. Cheamă-l pe unchiul Chris să stea cu mine, să mă ţină de mână… Eu o să stau cu faţa spre tine, să te văd…’ Am intrat în duş, m-am întors spre el şi i-am spus: ‘Uită-te la mine, puiule, ies imediat!’ Mi-a zâmbit şi am închis uşa la cabină. Când am închis uşa, mi-au spus că Nolan a închis şi el ochii… Intrase într-o stare de amorţeală, trecea dincolo… Toţi cei care erau în cameră mi-au spus, cu lacrimi în ochi, că acum se liniştise… ‘Acum nu mai simte nimic… Plămânul drept i-a cedat, abia mai respiră… Se duce…’, mi-au spus medicii.

În secunda următoare, l-am luat în braţe şi l-am aşezat pe pat. L-am mângâiat uşor pe obraz… Atunci, s-a petrecut un miracol pe care n-o să-l uit cât voi trăi! Îngeraşul meu a respirat adânc, a deschis ochii, mi-a zâmbit şi, cu vocea tremurândă, mi-a şoptit: ‘Te iubesc, mami!’ Apoi a închis ochişorii şi s-a dus… În tot acest timp, eu îi cântam, la ureche, ‘Tu eşti raza mea de soare’… Nici acum nu-mi vine să cred! Copilul meu s-a trezit din comă pentru o fracţiune de secundă, cât să-mi spună că mă iubeşte şi să-mi zâmbească pentru ultima dată…”, a încheiat Ruth.

Sursa

loading...

Fiul ei a fost muscat de un sarpe veninos. E socant ce a facut femeia insarcinata apoi

loading...

O femeie insarcinata a supt veninul din piciorul fiului ei, dupa ce acesta a fost muscat de un sarpe cu clopotei.

Jaclyn Caramazza, o femeie care trebuie sa nasca in aceasta luna, a marturisit ca instinctul de mama a preluat controlul, astfel ca a facut orice pentru a-si salva fiul. Copilul a fost muscat in timp ce se plimba pe o poteca, impreuna cu mama sa, in California, aproape de casa.

Micutul a calcat pe ceva maro si a vazut cum sarpele isi ia avant si sare spre el si il musca. In cateva minute, glezna lui s-a umflat si a devenit mov, in timp ce veninul se raspandea in intreg piciorul.

„Am decis sa sug veninul din cele doua intepaturi”, a povestit femeia.

Expertii au declarat ca nu recomanda aceasta actiune, deoarece veninul s-ar putea raspandi in sistemul nervos al salvatorului. Chiar si bebelusul nenascut al femeii era in pericol de a intra in contact cu veninul dupa aceasta operatie.

Sursa

 

loading...

Si-a iubit fetita pana cand si-a dat duhul. Inainte sa moara, a ascuns-o in baie. Politistii au ajuns rapid la fata locului si au aflat motivul socant pentru care femeia a facut asta. Viata bate filmul

loading...

Jessica Arrendale este o mama eroina. Si-a ascuns fetita in toaleta inainte de a muri. A luat decizia rapid dupa ce criminalul ei a lovit-o la cap.

In ciuda loviturii puternice pe care a primit-o in moalele capului, Jessica nu si-a pierdut puterile sa isi salveze fetita de sase luni in ultimele clipe ale vietii sale.
Cum s-a intamplat totul
O seara care parea normala pentru o familie reunita la masa s-a transformat in cel mai mare cosmar. In casa Arrendale se nastea o eroina, o femeie care in ultimele momente ale vietii ei si-a salvat fata de la masacru.

Cosmarul a inceput pe 13 septembrie, cand, Jessica, o femeie de 33 de ani, a luat masa cu tatal fetitei sale Cobie, Antoine Davis. In seara respectiva, Antoine a baut peste masura. Tot ce il ducea capul sa faca era sa se certe cu iubita lui si, intr-un final, sa o loveasca atat de puternic incat s-o omoare. In timp ce o tragea de par si ii promitea ca o omoara, barbatul baut o facea in toate felurile.

Jessica incerca sa il calmeze, insa cu cat se apropia mai mult de el, cu atat barbatul era mai violent. Lovitura cauzatoare de moarte a fost facuta cu o bata de baseball, au declarat politistii dupa examinarea victimei. In infernul care se declansase in casa ei, Jessica a reusit sa o ia pe micuta Cobie in brate si s-o ascunda in baie. A stat langa bebelusa pana ce si-a dat duhul, scrie historiaspositivas.com.

Jessica a actionat instinctual, iar in momentul in care a mers direct spre baie a inceput sa isi piarda constienta, au declarat medicii. „A avut o forta incredibila. Nu mai avea constienta, insa a reusit sa o protejeze pe micuta, care nu scotea niciun sunet in tot acel timp”, a confirmat mama Jessicai pentru WSB Radio.

Politistii au ajuns de urgenta la fata locului si au observat ca Antoine nu a vrut sa o omoare doar pe Jessica Arrendale, ci si pe fiica lor. Micuta prezenta cateva vanatai, insa traia. In cele din urma, Antoine a preferat sa se pedepseasca singur in loc sa decida judecatorii cati ani trebuie sa stea in puscarie: s-a sinucis.

Aceasta poveste arata in ce fel de lume traim. Victimele pe care le produce alcoolul sunt nenumarate. Povestea scoate in evidenta, totodata, iubirea incredibila pe care o are o mama in conditii atat de tragice precum cele traite de Jessica. Chiar daca femeia isi pierduse constienta, nu si-a pierdut dragostea pentru fetita ei.

Sursa

loading...
loading...

Imaginea asta i-a frânt inima şi i-a luat acasă, iar acum cere ajutorul! Un bucureştean cere disperat intervenţia autorităţilor

loading...

Mergea pe o stradă din Bucureşti când a dat peste o mamă care îşi plângea durerea alături de copiii ei, care dormeau pe asfalt, acoperiţi cu un prosop. Inima i s-a înmuiat pe loc şi a decis să-i ia acasă, iar acum cere disperat ajutor.

Ionuţ mergea liniştit pe stradă când a dat cu ochii de o imagine care pur şi simplu i-a frânt inima. O mamă stătea pe o bordură, cu capul sprijinit de genunchi, plângându-şi durerea, în timp ce-şi păzea cei doi copii care dormeau pe caldarâm, acoperiţi cu un prosopel. Tânărul a fost impresionat teribil de cei trei, aşa că a decis pe loc să-i ia acasă la el, însă acum le cere ajutorul prietenilor lui virtuali pentru a le găsi acestora un adăpost permanent.

”In seara asta, mergând pe strada Udriştei, Bucureşti, am rămas blocat de ce am putut vedea ….. Aceşti copii împreuna cu mama lor nu au nici un adăpost, nu au nici o soluţie, nu îi ajută nimeni, sunt pierduţi şi ai nimănui. Din păcate, mama lor nu are nici o putere, nici o soluţie să le ofere un adăpost. I-am luat pe toţi trei acasă să-i ajut cu ce pot şi eu. Sper ca cineva din această ţara în care există destui oameni bogaţi să-i poată ajuta cu un adăpost că din partea statului român poate aştepta o veşnicie şi tot nu va primi nimic …. #distribuiti, va rog. P.S – scuzaţi greşelile gramaticale, dar e scris în grabă!”, le-a cerut Ionuţ prietenilor lui virtuali.

Sursa

loading...

Ionela a ajuns la birou. Inca din prima zi de munca, sefa ei i-a arucat un pahar de apa in fata, apoi i-a varsat cafeaua pe pantaloni si a chinuit-o rau. A suportat-o o luna pana cand a pus la cale un plan

loading...

Putini sunt cei care ar fie rezistat fie si trei zile in mediul in care am fost eu obligata sa-mi practic meseria. Eu n-am avut incotro, asa ca a trebuit sa suport o dictatoare nebuna. Din fericire, intr-un final am avut norocul sa-i descopar punctul sensibil.

Cand am aflat ca am fost aleasa pentru postul de inginer proiectant la una dintre cele mai mari firme din partea de vest a tarii, am fost in al noualea cer. Ce imi puteam dori mai mult ca tanara inginera? Mi s-a oferit chiar si un autoturism pe care il puteam folosi in timpul liber si in concediu.

In prima zi de serviciu, am cunoscut-o pe doamna Ana, sefa mea. Eram bucuroasa si credeam ca ne vom intelege bine. Ma asteptam ca o femeie sa fie intelegatoare, sa empatizeze cu alte femei si sa formeze o echipa unita.

Pentru inceput, am primit un proiect destul de scurt de care sa ma ocup. Am avut o mica nelamurire si am rugat-o pe doamna Ana sa ma ajute. Ea mi-a raspuns, tafnoasa:

— Dar ce te-au invatat, draga, la facultate? Ai mancat banii parintilor atatia ani si nu stii sa rezolvi o problema banala?

M-am simtit foarte prost. Credeam ca asa era normal sa mi se raspunda, pentru ca nu mai avusesem alti sefi pana atunci. imi era rusine cu mine. M-am dus la baie si am inceput sa plang. Doamna Ana a venit dupa mine:
— Mai fetito, crezi ca noi te platim ca sa stai aici si sa dai apa la soareci? Ori te intorci la lucru, ori te concediez!

Dupa ce a rostit amenintarea, a umplut un pahar cu apa si mi l-a aruncat in fata.

— Hai, sterge-te si treci la treaba! mi-a ordonat.

loading...

M-am executat imediat. Mi-era teama ca as fi putut pierde acel serviciu. Locuiam cu chirie, aveam facturi de platit si trebuia sa imi ajut si tatal, care se afla in spital. Cand m-am asezat la birou, am vazut ca tot ce lucrasem pana atunci fusese sters.

— Doamna Ana, proiectul meu a disparut! Tot ce am lucrat pana acum s-a sters!

— Fetito, vad ca nu esti capabila de nimic! Nu inteleg ce cauti aici! Cum te-ai angajat? Ia zi-mi, te-ai culcat cu Vali? a spus, ridicand degetul acuzator spre mine.

Vali e patronul firmei de constructii. Îl vazusem o singura data, la interviul final. Nici prin cap nu imi trecuse ca cineva mi-ar fi putut aduce asemenea acuzatii. La auzul acelor cuvinte, nu am mai rezistat si am inceput sa tip la ea, cu riscul de a fi data afara:
— Doamna, eu am venit aici ca inginer. Am aceeasi diploma pe care o aveti si dumneavoastra. Faptul ca aveti cativa ani in plus si experienta nu va da dreptul sa ma umiliti!

— Eu te umilesc? Dar faptul ca tu nu stii nimic si ma intrebi pe mine cum sa termini proiectul nu te umileste?

Nu am mai spus nimic. Dupa 8 ore de stat in acelasi birou cu femeia aceea, simteam ca innebunesc. La finalul programului, mi-am luat geanta si ma pregateam sa plec. Sefa m-a vazut.

— Ce faci, Ionela? Rupi usa din prima zi? De aici plecam numai cand ne terminam treaba! Daca am face toti ca tine, nu ar mai avea cine sa lucreze in firma asta!

Mi-a spus ca trebuia sa raman in mod constant cel putin doua ore peste program daca aveam de gand sa profesez ca inginer si m-a amenintat ca, daca nu o ascultam, avea grija sa se termine cu cariera mea.

Nu stiam cum sa procedez ca sa intru in gratiile acelei femei ciudate. Mi se parea de o rautate extrema. Cand am ajuns in sfarsit acasa, dupa vreo 12 ore de munca, eram obosita si stresata. Ma intrebam cum aveau sa fie urmatoarele zile, daca prima se desfasurase in felul acela. Mi-am facut un ceai si am plans in voie.
A doua zi, am luat-o de la capat. Cand am ajuns la birou, mi-am facut o cafea tare si m-am apucat de lucru. Doamna Ana, cand a vazut cana pe biroul meu, a explodat:

— Nu ti-e rusine, Ionela? Cum crezi ca vei invata sa fii inginer proiectant daca stai cu cafeaua in fata?

A luat cana si mi-a varsat-o pe pantaloni. Nu-mi venea sa cred ce umilinta trebuia sa suport pentru un salariu si un post de inginer.

— Cum va permiteti? am intrebat-o, sfidand-o cu privirea.

— Cum imi permit? Ai sa vezi tu cat pot sa imi permit cand am sa-ti semnez concedierea! Esti doar o tarancuta proasta care se crede inginera la oras! Draguto, aici ori lucrezi, ori zbori!

În tot acest timp in care sefa ma umilea si ma ameninta, eram singure in birou. Cosmarul continua in fiecare zi. Mi-am propus sa plec de la firma aceea. Numai ca nu aveam timp sa depun CV-uri si sa merg la interviuri de angajare, iar sa stau acasa nu imi permiteam. Aveam nevoie de bani.

Dupa aproape o luna in care am fost terorizata de atitudinea doamnei Ana, am fost invitata de Vali sa il insotesc pe teren. in masina, a inceput sa se intereseze de mine.

— Cum ai fost primita la noi in firma? m-a intrebat el. Te-ai adaptat, esti multumita?

M-am ferit sa il privesc in ochi pentru ca imi venea sa plang. M-am uitat pe geam si m-am prefacut ca nu-l aud. Vali, un tip inteligent, si-a dat seama ca nu eram in regula. A tras masina pe partea dreapta si a oprit motorul. Eram doar noi doi, inconjurati de camp. M-a apucat de barbie si mi-a intors fata spre el.

— Ionela, vreau sa fii sincera cu mine! Vreau sa stiu ce se intampla cu doamna Ana. De anul trecut, de cand a murit Geta, nu a rezistat nicio fata sa lucreze cu ea mai mult de o saptamana. Tu esti singura care a ajuns la o luna.

Cand am auzit, m-am enervat. Am inceput sa imi vars nervii pe el, de parca ar fi fost vinovat pentru ceea ce mi se intampla.

— Ce se intampla? Este firma ta si ma intrebi pe mine ce se intampla? Femeia aia ma chinuie in fiecare zi, imi varsa cafeaua pe mine, ma obliga sa stau 12 ore la birou, ma umileste, ma jigneste! Jur ca, daca as avea din ce sa traiesc o luna, as pleca fara sa ma uit inapoi!

Vali nu se astepta la o asemenea izbucnire. Niciuna dintre fetele care fusesera inaintea mea in firma nu ii spusese de ce demisionase. Cateva minute, niciunul dintre noi nu a mai spus nimic. Vali m-a luat de mana si a inceput sa imi povesteasca:

— Îmi pare rau ca ai trecut prin asta chiar sub ochii mei, Ionela! Promit ca o sa rezolv situatia. Geta, inginera care a murit anul trecut, era fata Anei. Nu mi-a placut niciodata ca femeie, dar Ana era hotarata sa o marite cu mine. S-a imbolnavit grav si, in cateva luni, s-a stins. Ca sa-i ocup timpul Anei, am avansat-o. Problema este ca nu accepta nicio alta inginera pe postul fiicei ei. Asta e motivul pentru care se poarta urat si incearca sa te forteze sa pleci. Mi-a fost mila de ea si am tot sperat ca va depasi momentul, dar in ritmul asta ma duce la faliment. Am sa o rog chiar azi sa paraseasca firma. Tu ii vei lua locul!

Cand am auzit povestea doamnei Ana, m-a cuprins mila. imi si imaginam cata suferinta purta femeia aceea in suflet. Avea impresia ca eu luam ceva ce i se cuvenise fiicei sale. De asta nu ma putea accepta. Am incercat sa-l imbunez pe Vali:

— Nu, te rog, nu face asta! Daca isi pierde si serviciul, dupa ce si-a pierdut fata, nu-i mai ramane nimic. Lasa-ma sa vorbesc cu ea!

Vali a acceptat sa-i mai acorde o saptamana. Mi-a spus ca o va urmari.

Cand m-am intors la birou, am cumparat niste placinte calde. I-am oferit una doamnei Ana si i-am spus:

— Doamna Ana, eu nu am nici mama, nici tata langa mine. Mama se chinuie la tara cu gospodaria, nu mai e tanara si e si bolnava. Tata zace in spital. Mi-ar face placere daca ati manca cu mine. Mi-ati fi ca o mama!

Cuvintele mele au ajuns mai repede decat ma asteptam la sufletul ei. A inceput sa planga. I-am oferit niste servetele si am imbratisat-o.

— Ti-a povestit Vali despre Geta?

— Da. imi pare tare rau!

— Si ce ti-a spus despre fata mea?

— Mi-a spus ca era cea mai buna inginera din firma, un om deosebit. stiu ca nu o voi putea inlocui vreodata si nici nu imi doresc asta. Tot ce vreau este sa imi fac treaba pentru care am fost angajata si sa merit banii pe care ii castig.

Doamna Ana m-a imbratisat si mi-a cerut iertare. A scos niste poze cu Geta pe care le pastra in sertarul de la birou. A plans mult in acea zi si mi-a povestit despre fiica ei. Se simtea usurata ca a avut cu cine sa vorbeasca.

Din acea zi, doamna Ana chiar a devenit o a doua mama pentru mine. Vali a fost multumit de intorsatura pe care au luat-o lucrurile si m-a recompensat cu o prima uriasa si un concediu la mare. Acum sunt foarte multumita de serviciul meu si pot spune ca lucrez din placere si fara stres.

Sursa

loading...

Eram sigur că nevasta mea mă înșală. Mi-a zis ca de ziua ei pot să mă duc cu prietenii mei la pescuit, că ea oricum o să fie la muncă

loading...

Vă facem cunoștință cu o nouă poveste din categoria “nu știm dacă este reală dar ne-ar plăcea tare mult să fie”. Un bărbat începe să bănuiască tot mai mult că soția îi pune coarne. Ce face el? Nu, nu o confruntă. Ci așteaptă să se convingă că este adevărat, să strângă mai multe dovezi ale infidelității ei. Și, nu în ultimul rând, să plănuiască o răzbunare simplă dar mai mult ca perfectă.

Să-i aflăm pățania:

“Aveam sentimentul că mă înșală, dădea tot mai multe semne că am dreptate, odată cu trecerea timpului. Mereu zâmbea și râdea când își butona telefonul; dacă o întrebam ce este, zicea că e mama ei la celălalt capăt. Așa-zisul stat peste program la birou aproape zilnic; dar când sunam acolo, colegii ei spuneau că plecase de ceva timp. Când am confruntat-o, mi-a zis – râzând cu gura până la urechi – că e doar o glumă de a lor.

Cea mai clară dovadă că nu mi se pare am primit-o când s-a dus după lapte la 11 și jumătate noaptea și s-a întors pe la 2. Sfatul pe care îl dau oricărei persoane care crede că este înșelat este simplu: angajează un detectiv particular. Acesta va strânge dovezi palpabile care te vor ajuta mai mult decât crezi la procesul de divorț.

Câteva luni s-au scurs și a venit ziua ei. Știu ce te gândești, tu cel care citești asta: de ce am așteptat atâta timp până să o confrunt și de ce a trebuit să o fac tocmai de ziua ei. Răspunsul la prima întrebare este simplu: am vrut să strâng cât mai multe dovezi să-i dau avocatului meu și, totodată, să rezolv tot ce trebuie pentru o nouă locuință. În ceea ce privește a doua întrebare… era OBLIGATORIU să fie de ziua ei. Nu de alta, dar… Am întrebat-o ce vrea să facă de ziua ei și ea mi-a zis să plec din oraș cu băieții că ea va fi la muncă atunci, că nu vrea să se serbeze, nu vrea să i se reamintească faptul că îmbătrânește.

Ca să nu mai spun că am găsit o sticlă de șampanie și 2 pahare bine ascunse în dulap… Am crezut că îmi pocnește ceva pe creier atunci, jur! Așa că am făcut exact ce ar face un bărbat sensibil: mi-am strâns câteva lucruri și m-am dus la un prieten, prefăcându-mă că am plecat din oraș. De acolo am luat legătura cu părinții ei și cu câțiva prieteni apropiați. Le-am spus că vreau să îi fac o maaaare mare surpriză de ziua ei: să dăm buzna peste ea în cameră cu tort, baloane, confetti etc. Sună amuzant, nu? Ei bine, chiar a fost! He he…

Le-am dat tuturor celor implicați întâlnire în fața aaprtamentului nostru la 8:30 dimineața. În linștea cea mai profundă, ne-am strecurat toți pe nesimțite în casă și apoi în fața dormitorului, cu mama ei în frunte, ținând mândră și entuziasmată tortul în mâini și rânjind de la o ureche la alta. Trântesc tare ușa de perete și țipăm toți: SURPRIZĂĂĂĂĂĂ!

Eh, surpriza a fost de partea noastră și de partea cealaltă a ușii, cu soția mea și amantul ei în prim-plan și goi pușcă, holbându-se la noi șocați. Mama scapă tortul, sora țipă, tatăl începe să răcnească din toate puterile. Iar eu… eu mă prefac îngrozit și îndurerat de spectacolul din fața noastră, în timp ce prietenii ei se agită și țipă, încercând să ne scoată pe toți afară din cameră.

loading...

Soția mea, pardon, fosta mea soție plânge în pumni și strigă spre mine “Cum ai putut?!?”, în vreme ce amantul se împleticește, încercând să-și tragă cât mai repede o pereche de pantaloni pe el în timp ce evadează din căminul conjugal.

E inutil să mai spun că a fost unul dintre cele mai frumoase cadouri aniversare pe care le-am făcut…

Sursa

loading...
loading...